Sânsimion

Localitatea noastră este aşezată la o înălţime de 650 metri deasupra nivelului mării în centrul Depresiunii Ciucului, se află la 16 km de la Miercurea Ciuc, pe partea stângă a Oltului. Sânsimion este satul de reşedinţă al comunei cu aceiaşi nume. Comuna are 3482 locuitori. Vârful cel mai înalt al localităţii este Vârful Cucului la o înălţime de 1558 metri.

Prima atestare documentară a localităţii a fost în 1332 în registrele papale cu denumirea Sancto-Symone. Elementele principale ale imaginii satului sunt biserica romano-catolică, casa de cultură spaţioasă, clădirea şcolii, primăria. În centrul localităţii se află piaţa Sfântului Ladislau. Aici stă mândru bustul sculptat din piatră locală al Sfântului Ladislau, sugerând fidel ideea trăiniciei. În acelaşi timp această piaţă este cel mai important spaţiu comunitar, fiind locul evenimentelor culturale şi a comemorărilor naţionale.

Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1823-1835 pe terenul donat de vice-judele regal Endes Miklós, şi a fost închinat în cinstea regelui cavaler Sfântul Ladislau. Conform surselor istorice, în perioada timpurie a organizării ecleziastice, până anul 1859, Sânsimion şi Cetăţuia constituiau o comunitate cu o singură biserică, precum şi un cimitir comun. Capela funerară a fost construită în anul 1891 de către familia Kottek.

Conacul Endes Miklós a fost construit în jurul anului 1800 şi este menţionat în registrul monumentelor istorice din judeţul Harghita. Familia Endes a fost ridicată la rang nobil în 15 iunie 1659 în timpul domniei Principelui Barcsai Ákos. Din această familie provine Endes József, persoană devotată ideilor revoluţiei din 1848-49. A luptat de partea generalului Bem, şi a scăpat de bătălia de la Sighişoara fiindcă Bem l-a trimis la Rupea, să-l ajute pe Gál Sándor, şi să ţină regiunea sub control. După războiul revoluţionar a fost condamnat mai întâi la moarte, apoi la 12 ani de închisoare. În 1852 a fost graţiat. După moarte, în 1906, a fost înmormântat în satul său natal. Un descendent al familiei este istoricul Endes Miklós (1872-1945), autorul unei vaste monografii despre regiunea Ciucului, despre istoria Comitatului Ciuc, Gheorgheni şi Caşin până în anul 1918.

Prima atestare documentară a învăţământului din comună datează în anul 1598. În localitate funcţionează două grădiniţe, o grădiniţă cu program prelungit şi şcoală generală clasele I-VIII.

Partea cea mai veche a localităţii este Nagykápolnaszeg. Bolhaszeg şi-a luat denumirea de la îndeletnicirea oamenilor care o locuiau, aceştia ocupându-se cu confecţionarea cuielor de lemn numite în maghiară „bolhaszeg”.

În anul 1851 datează prima încercare economică din localitate când Laszlo Janos a deschis o mină de aur şi de argint la locul numit Aladár. În 1897 comuna a fost conectată la reţeaua feroviară dintre Miercurea Ciuc şi Braşov. Sânsimion a cunoscut un moment de înflorire economică, au fost înfiinţate fabrici de prelucrare a lemnului. A fost construită o fabrică de spirt şi amidon care avea în jur de 300 de muncitori. S-a dezvoltat industria, localitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre industriale a Ciucului de Jos. În anii 90 Fabrica de spirt şi amidon a dat faliment. Începând de anul 2014 în locul fabricii a fost înfiinţat Manufactura de bere ciucană.

Comuna noastră este un loc aparte privind bogăţia şi frumuseţea valorilor naturale. Este un loc unic din cauza specificităţilor geografice, are o floră şi faună deosebită. Pe teritoriul comunei există nenumărate plante şi animale protejate, iar valorile inestimabile a localităţii sunt izvoarele de apă minerală.