Cetăţuia

Pe lângă drumul între Sâncrăieni şi Miercurea Ciuc, pe partea stângă a râului Olt, la gura Fişagului întinde satul Cetăţuia, la o înălţime de 662 metri deasupra nivelului mării. În 1992 avea 992 locuitori, în mare parte de etnie maghiară.

Cetăţuia aparţine comunei Sânsimion, iar prima atestare documentară a localităţii a fost în 1567 cu denumirea Chijato zegh sau Chyatozegh, când au plătit 25 denare. Probabil, în trecut Cetăţuia era doar numele unei părţi din localitatea din zilele noastre şi aparţinea satului Sânsimion. Conform cărţilor bisericeşti şi a tradiţiei orale partea lociută de familia Csato a fost numită astfel.

Biserica romano-catolică este remarcabilă, pentru că face parte din categoria celor mai vechi monumente istorice din judeţul Harghita. În perioada timpurie a organizării ecleziastice, Sânsimion şi Cetăţuia constituiau o comunitate cu o singură biserică, precum şi cu un cimitir comun. Biserica de azi este o construcţie din timpul goticului târziu, reconstruită în stil baroc, dar păstrează multe elemente din biserica originală. Tabernaculul în stil gotic este o piesă de excepţie. Are câteva piese datate din secolul al XIII-lea. În 1973, în urma lucrărilor de renovare a fost găsit încadramentul original al porţii principale, datând din secolul al XV-lea, o piesă de o rară frumuseţe, remarcabilă chiar şi pe plan naţional. În cimitirul satului la un loc special stau cele mai valoroase pietre funerare.